Pare greu de crezut, dar, atunci când joacă pe teren propriu, componenților naționalei Franței le dispare zâmbetul de pe buze.
Asta pentru că „Stade de France”, locul unde s-au disputat de ani buni majoritatea partidelor de acasă ale „cocoșilor”, se transformă de fiecare dată într-un adversar mai redutabil decât însăși oponentul care se află în față. Este o ciudățenie, gândindu-ne numai la faptul că acești fani au avut uriașa satisfacție de a trăi pe viu câștigarea titlului mondial în 1998 și că „Les Bleus” le-au mai adus doi ani mai târziu o altă bucurie, aurul europenelor. În aceste condiții, ar trebui ca publicul să fie cu adevărat acel al doisprezecelea suporter, dar lucrurile stau exact la polul opus.
Huiduieli și la Marseille Nu contează dacă echipa câștigă sau nu. Încă de la apariția jucătorilor, calvarul începe. Nu toți, dar majoritatea celor care altminteri vin la stadion dotați cu întreg arsenalul unui suporter (vopsiți pe fețe, peruci tricolore etc.) încep să îi fluiere copios pe jucători și, mai ales, pe selecționerul Raymond Domenech. La amicalul de lux cu Argentina din acest an, jucat la Marseille, pe „Velodrome”, corul de huiduieli și fluierături i-a adus în așa hal la exasperare pe Gallas și colegii lui încât fundașul lui Arsenal a vrut la un moment dat să iasă de pe teren și să se ducă în tribună, pentru a-și descărca nervii.
Gallas a fost oprit însă de coechipieri și Domenech. Selecționerul a și spus că, exceptând publicul din Nantes, unde Franța a învins Lituania, situația a fost aceeași și că este vorba despre o poveste veche „Îmi aduc aminte că înainte de startul Mondialului din 1998 jucătorii noștri au fost fluierați copios într-un amical cu Norvegia, la Marseille, iar o lună mai târziu deveneau eroi naționali”, a ironizat Domenech reacția suporterilor.
De multă vreme se întâmplă ca publicul să fluiere echipa națională de parcă în tribune ar fi președintele Republicii.
După fani, ar trebui să fim tot timpul campioni mondiali și europeni și să nu pierdem nici un meci. Acest lucru este imposibil pentru oricine în lume
Ceea ce este cel mai rău este că suporterii ne fac probleme de ordin psihologic mai mari decât adversarii
Raymond Domenech, selecționer Franța
Anelka: „De ce să mă tem de România?” Majoritatea internaționalilor francezi au declarat în presa din Hexagon, cel puțin din complezență, că privesc meciul contra României ca pe o partidă ce trebuie tratată cu maximă atenție, pentru că adversarul e periculos. Excepție face atacantul lui Chelsea, Nicolas Anelka, care s-a mirat de prudența coechipierilor: „De ce să mă tem de meciul cu România? Îl vom câștiga, chiar dacă adversarul va căuta să ne pună probleme. Vreau să joc la turneul final din vara viitoare și pentru asta avem o soluție simplă, care ne stă la îndemână, să învingem acasă România și apoi în deplasare Serbia, pentru a termina pe primul loc. Nu vreau să ajungem la baraj. Franța a fost la un pas de titlul mondial în 2006, nu poate să ajungă să joace calificarea la baraj”.
Deschamps: „Momentul adevărului pentru Franța“ Didier Deschamps, fostul căpitan al Franței, a precizat că „dubla“ naționalei cu România și Serbia reprezintă momentul adevărului pentru „Cocoși“. „Acestea sunt cele două meciuri ale adevărului. Atmosfera din jurul echipei naționale nu este foarte liniștită, dar Franța are calitățile și potențialul pentru a se califica“, a spus actualul antrenor al lui Marseille.
FĂ‚RĂ‚ DRAZAN CU ROMÂNIA Cristopher Drazan, mijlocașul echipei Rapid Viena, s-a accidentat ieri și va rata meciurile Austriei cu Feroe (mâine) și cu România (miercuri). Drazan, în vârstă de doar 18 ani, a suferit o ruptură parțială de ligamente la genunchiul stâng.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER